Gardul viu este un element de arhitectură peisagistică preluat din Europa de Vest care a devenit foarte popular în regiunile noastre, întrucât este o soluție decorativă absolut superbă pentru a crea izolarea de terenurile învecinate, barieră în calea prafului, vântului dar și din calea zgomotului urban.
Există foarte multe soluții pentru crearea gardului viu, iar în acest sens poți apela atât la conifere, cât și la plantele foioase. Ți-am pregătit în acest articol câteva exemple de plante pe care le poți folosi cu acest scop și care se gasesc cu ușurință în magazinele noastre.
- Thuja occidentalis Smaragd
Thuja occidentalis Smaragd oferă una dintre cele mai simple soluții pentru gard viu. Odată ajunsă la maturitate, thuja poate lua forma unor adevărate ziduri verzi care îți vor oferi maximă izolare. Acest soi de conifere este foarte ușor de întreținut întrucât este puțin pretențios, imun la boli și dăunători și te va bucura cu o creștere de mai bine de 30 cm pe an.
Pentru efectul de gard viu trebuie să-i plantezi la o distanță de 70-100 cm unul față de altul. Aceasta trăiește până la 200 de ani, atinge înălțimea maximă de 6-8 m și 1-1,5 m în diametru.
- Prunus Laurocerasus
Această plantă este ideală pentru zonele în care trebuie de asigurată izolarea într-un termen rapid, întrucât te poate bucura cu o creștere semnificativă de peste 60 cm pe an.
Prunusul Laurocerasus va forma un gard viu luxuriant, dens, gros, și cel mai important – veșnic verde. Este o soluție ieftină, poate cea mai ieftină pentru un gard non-coniferic.
Marele avantaj al laurului englezesc este faptul că nu necesită îngrijire deosebită. Tot ce trebuie să-i oferi este o udare corespunzătoare, mai ales în zilele fierbinți de vară, și primăvara un tratament de prevenire a dăunătorilor. Va crește frumos atât în zonele însorite cât și în zonele umbrite, unde va avea tendința de a înflori mai puțin.
Pentru a obține o vegetație compactă se recomandă plantarea laurului la o distanță de 50 cm, iar primăvara devreme se va supune tunderii pe verticală și orizontală pentru a crea forma dorită.
- Cupressocyparis Leylandii
Chiparoul leyland este un conifer cu creștere rapidă folosit preponderent pentru crearea gardurilor vii. Spre deosebire de alți coniferi utilizați cu acest scop, chiparosul are o creștere mare, de aproximativ 1 m pe an în înălțime. Anume din acest motiv va avea nevoie de tăieri frecvente, în jur de 4-5 pe an.
În ceea ce privește distanța de plantare, se va ține cont de înălțimea dorită a gardului. Pentru garduri de până la 2 m, plantarea se va face la o distanță de 70-90 cm, iar pentru garduri mai înalte, se recomandă plantarea la 90-120 cm distanță între exemplare.
Este rezistent la ger, boli, dăunători și nu este pretențios față de sol. Poate fi plantat atât în zonele însorite cât și la umbră, unde va crește mai încet iar frunzișul va fi mai rar.
- Taxus baccata
Tisa este, probabil, una dintre cele mai frumoase specii de conifere care suportă foarte bine lucrările de tăiere. Dacă pentru restul coniferelor tunderea trebuie să se realizeze foarte atent, fără afectarea părților de lemn vechi, acolo unde tăierea nu va genera o creștere nouă, tisa este o excepție, întrucât suportă întinderea prin tăieri drastice.
Tisa poate ajunge la dimensiunile unui arbore de talie medie sau mare, dar în același timp poate fi menținut prin tăiere și la dimensiunile dorite, păstrându-și frunzișul des și elegant. Are o creștere moderată, aproximativ 20-30 cm anual, iar dacă nu se intervine cu tăieri, poate ajunge la înălțimi impresionante.
Tisa comună nu este deloc pretențioasă, va crește bine în orice tip de sol. Cu toate acestea, va prefera locurile parțial umbrite, deși se descurcă bine și la soare. Una dintre avantajele sale este faptul că se ramifică chiar de la baza tulpinii.
- Photinia
Photinia este un arbust veșnic verde decorativ prin aspect, având un frunziș colorat foarte atrăgător. Frunzele sale tinere au o culoare roșiatică, acestea devenind verde-intens la maturitate.
Poate ajunge la maturitate până la înălțime de 2-3 m, și are nevoie de o udare moderată cu o atenție sporită în sezonul secetos. Preferă solurile bogate, cu drenaj bun, ușor acide. Se simte bine în zonele însorite sau parțial umbrite.
Pentru a echilibra arbustul și pentru a reduce din ramuri, se recomandă tăierea de două ori pe an. Prima dată tunderea se face primăvara după înflorire, și a doua oară se tunde toamna. Distanța minimă de plantare este de 40-60 cm.
- Buxus sempervirens
Buxus sempervirens este un arbust veșnic verde care are o capacitate foarte bună de adaptare. Are frunzele mici și coroana bine ramificată, ceea ce facilizează modificarea formei prin tăiere. Plantarea se face la o distanță de 30 cm.
Suportă bine aproape orice tip de sol, are un temperament de umbră și semi-umbră, dar se descurcă bine și în zonele însorite. Este o specie destul de rezistentă la ger sau secetă. Este o plantă cu creștere lentă, dar poate ajunge la înălțimi și de 6 m.
